Illuminati

Nimic mai simplu, nimic mai luminos, o noua cruce pe umerii unui imparat luminat.

La cele intamplate, noi, cei fara de identitate, am asistat cu incantare la toata aceasta imagine demna de o pictura in cuvinte a lui Dante, poate?

Vazuta dupa cum urmeaza:

“Marea Degringolada”

A trecut o saptamana in care am vazut si auzit multe, s-au separat oameni si s-au separat destine, unii au dansat iar altii credeau ca vor continua sa cante, dar ce am vazut ieri acolo s-a transformat intr-o mare degringolada cu accese de liniste si pace.

In prima faza am vazut o dezvoltare tridimensionala a puterii, am vazut o variatiune a celui mai omenesc mod cu putinta de a interpreta puterea cum nu credeam ca voi vedea intr-o singura sala,atat de direct, niciodata, varful de lance mergand de la disimularea prieteniei imbracata in imaginea ignorantei promise voalat,trecand pe la intruchiparea unui cerber ce striga din cele 3 capete, “razbunare,razbunare”, dar intinzand mana a prietenie, si terminand cu idealismul unui imparat luminat constient ca neutralismul makiavelic si incontrolabil este singura arca ce l-ar putea transforma intr-un Noe contemporan.Doar ca e o barca pe care a construit-o singur,de data asta.O desfasurare de forte care nu a facut decat sa-mi demonstreze inca o data ca, ceea ce numea bunul meu prieten “Pastila Liberala”, este mai puternica decat orice uniune sau comuniune de atomi, capabila sa depaseasca perioada asta in care ne aflam nascuta sub “Zodia Cancerului”.Pastila puternica formata din multi atomi radioactivi poate, dar care au cum un numitor comun, generator de directii poate.

Revenind la framantarile care au facut deliciul zilelor precedente acestui eveniment, asemeni unui joc de sah, am vazut pioni care s-au grabit sa impinga in corzile unui ring imaginat doar de ei, simpli spectatori, strigandu-le “dispretul” impreunat cu tot cu noii lor stapani, am vazut strajeri de turn care au ramas fermi pe pozitie strigand catre auditoriu sa aibe rabdare, ca lucrurile se vor aseza ca niciodata, am vazut nebuni care simulau ascultarea in ranjetul lor spre regele alb, dar la final cele 2 capete luminate incalecate in tol de dans, aratand aceeasi neutralitate corecta si impartiala plina de cinste, in cel mai eufemistic mod cu putinta, atat fata de rege cat si fata de regina, au strans mainile multumiti ca onoarea va fi mereu echivalenta cu puterea, exact puterea mai sus mentionata, tridimensionala, alaturi de care se vor aseza din nou la masa.