Dilema-piramidala's Blog

“Omul Vitruvian”

decembrie 15, 2009 at 5:01 am (Uncategorized)

Revazusem astazi pe undeva celebra schita a lui Leonardo si ma coplesit pentru a n`a oara complexitatea conceptului si filosofiei ce se ascunde in spatele unui singur desen, unei simple schite prin care probabil Marele Maestru nu s-a gandit niciodata sa descrie atat de evident caractere, situatii sau destine prinse fie in istorie fie intr-o contemporaneetate ce sparge barierele mintii ca un fulger halucinant.

Fiecare linie a cercului vitruvian reprezenta una din multele fete ale artei, fiecare mana multiplicata reprezenta o unda a intelepciunii omului universal, iar intreg cadrul cu siguranta ca nu face altceva decat sa deseneze situatiile complexe in care se poate trezi fiecare individ in mod particular, fiecare lider pus in fata propriei maturitati de a lua decizii ce pot schimba destine sau pot transforma generatii. In acest spectru as continua sa insirui cuvinte ce vorbesc despre alegerile politice ale celui care mai deunazi devenise simbolul unei generatii plina de sperante si principii sanatoase, imaginea unui singur individ pusa acum,  prin propria-i decizie de a reprezenta pana la capat oamenii in jurul carora a construit imperiul bunului simt, sub auspiciile unei travestiri de neinteles pentru miile de tineri pe care ii reprezinta. Formele fara fond ale lui Maiorescu ii dau tarcoale, pentru ca daca plecat in cursa impotriva tiraniei luminate a ales un plafon ce ar fi dezvoltat cel putin pe un canal sansa de a salva tot ce pare in acest moment deja compromis, acum s-a trezit tradat de propria matematica, o matematica politica sanatoasa si reala, dar insuficienta. O teorie a relativitatii care in politica romanismului pare sa se transpuna intr-o preacurvie, tinde sa aduca drept prima balerina o marioneta ce sub nici o forma nu face vreun soi de cinste a tot ceea ce a reprezentat si prezentat pana in acest moment un singur individ. Dar cum timpul si spatiu se napustesc asupra noastra pentru a ne demonstra, cu atat mai mult in viata politica, ca nu exista doar alb si negru, la fel intreaga teorie a vitruvianului se aplica.

Intrebandu-ma de ce aceasta asemanare a omului universal cu situatia si personajul care ma reprezinta, am fost coplesit de gandul ca universalitatea se naste din maturitate, o maturitate de a accepta starea de fapt in care mainile marelui maestru se miscau, iar maturitatea vitruviana nu face decat sa calculeze complet riscurile si mai apoi alegerile dincolo de acel “EU” atat de egoist. A renunta la principiile pe care ai construit totul, si nu pentru a le abandona precum unui ciocoi din chemarea sangelui spre putere, ci pentru simplul motiv ca dorinta de a schimba si de duce la bun sfarsit intreg crezul politic, e probabil o decizie universala, e probabil lucrul pe care oricare din marii Imperatori ai Romei l-ar fi facut constrans de Senat, e atitudinea corecta nu fata de propria fiinta ci fata de propria constiinta, cea colectiva, mai precis vocea fiecaruia din cei multi ce au sustinut bunul simt.   Omul Universal e omul matur capabil sa suporte orice conjunctura sau discutie, fie ea de moralitate sau realitate sociala.

De asta Domnule Presedinte, va vom sustine neconditionat.

Acum ma inunda aceeasi comparatie, poate mandra de iluminatul Leonardo si a lui Monalisa, intre complexitatea miilor de maini rotative ce au creat universalitatea, miile de fulgi de zapada ce ating obrajii ei si zambetele interminabile savurate atat de complex, traite atat de firesc si analizate atat de matur, incat orice forma de explicatie vociferata practic devine universala, si nu pentru idealismul in care s-a nascut, ci mai degraba in esenta atat de curata a intregului parcurs. A vorbi concret despre modul in care tot ceea ce simti e complex e ca si cum te-ai apuca sa explici de ce omul vitruvian e un barbat, dar poti spune ca tacerea si fulgii de zapada vorbesc pentru zei, vorbesc pentru ei si-apoi se unesc intru spiritul si sufletul ei. Daca urmaresc intreg cercul creat restrans la lungimea unei zile, desenul maestrului e oglinda pefrecta, pentru ca intreg cercul a fost unul firesc, in al carui spatiu mainile nu erau ale unei singure trairi, se urmau, se cautau si in varful maxim se uneau. Omul vitruvian reprezinta totul, iar candva acest tot isi va deschide bratele si va zambi, pentru ca la fel cum bulgarele de zapada prins intre palmele lor refuza sa se topeasca, absorbind secundele de sange cald ce ii cutremura simpla existenta, la fel si fireascul “De ce te-am enervat?”..De ce imi zambesti?..De ce ma speri? sau mai tarziu “Esti frumoasa cand zambesti”, apara un tot. Si nici de aceasta data matematica nu ramane, tradeaza pentru ca timpul din nou dispare, dispare intre palmele lor impreunate si gandurile incrucisate. Un ingeras de zapada si o poveste de Craciun cu arome de iarna bezmetica, o zi presarata cu scortisoara si imbratisarea ei din nou o face sa sara, buna dimineata iarna.

“Omul vitruvian nu mai e singur, acum sunt aici”

Buna dimineata Iarna