“Scurt Circuit…Scurtcircuit”
Ma hotarasem ieri seara o data cu redebutul acestui desen sa reincep analizele politice, sa ii redau Caesarului ce-i apartine, pentru ca dilema incepuse din nevoia de a da un curs logic si rational asperitatilor umane aparute pe flancul drept al politicii redusa la doua minti luminate.
Dar ca intotdeauna ma razgandesc, ma rasucesc si-apoi zambesc precum nebunii intelegand ca nu voi reusi sa fac analize simple pe text sau evenimente, lipsite de placerea de a pune picaturi de apa printre randuri. Din aceasta sete merg din nou pe calea paralelismului celor doi poli, femeia si regatul.
Un Scurt Circuit al ultimelor cateva zeci de saptamani va urma in sirurile neinsiruite ale zilelor urmatoare, dar concluzia zilei ma arunca de pe culmile disperarii in realitatea unui stat pacalit inca o data de ceea ce se doreste a reprezenta democratia platita cu sange, amuzant ce-i drept, la fel ca si acum pentru o sarada poate a eu-lui national istoric de amuzant. Renumararea voturilor anulate privite prin prisma chirurgului politic mi-ar spune ca din toate masurile aflate sub talpa unei Curti Constitutionale mai mult sau mai putin credibile, e cea mai eleganta alegere pentru intreaga situatie dezvoltata sau contrafacuta pe masa acestei piese de teatru. Lipsit de orice speranta de indreptare nu face decat sa ma dezguste inca o data si sa imi aduca in minte viu momentul de umilinta pe care il traiesti probabil doar pe stadioane, o alta conjunctura sociala in care psihologia multimilor conduce spiritul, unde in ciuda faptului ca ai condus in repetate randuri iar moralitatea jocului ar ceda in favoarea ta, un blestemat de arbitru fluiera penalty cu 20 de secunde inainte de final si totul e pierdut. Circuitul ultimelor evenimente ma duce intr-un scurt pelerinaj de la o piata plina de rosu, care de data asta nu era sangele tinerilor din urma cu 20 de ani, orgoliul unui “El comandante” politic al carui nume are conotatii slave, hotarat sa demonstreze ca simbolurile nu inseamna nimic si ca voturile sunt voturi, un colos precum cel din Rhodos ridicat pe zecile de oameni credibili din spatele sau, poticnit la poarta unui strigoi, sau ciocoi, pentru ca statutu`i tradeaza imaginea, umilit in mod direct cu sau fara voia lui, dar nu intr-o dezbatere publica ce mi-a incercat toate limitele de rezistenta in fata goliciunii intelectuale, ci in piata larg deschisa transformand totul intr-un banc banal, “Geoana Presedinte”?. Matematica a tradat.
Am crezut si cred in puterea democratiei, am crezut si am luptat momente in care nu mai era nimic de crezut, nu pentru un om sau pentru o culoare politica, mai degraba pentru zecile, sutele si la final milioanele de voci care s-au unit pentru si in democratie.
De cealalalta parte scurtcircuitul se produce de cele mai multe ori in ceata, se produce de cele mai multe ori pe buzele care iti vor spune ametitor ca vinul bun “Candva”, scurtcircuitul aduce mereu aceeasi imagine a Siciliei cu imensul sau lan de grau si paralizia pe care o da acel “Il Fulmine” alergatorului de cursa lunga in drumul sau spre portile imperiului. Cand vorbesti ca barbat, reprezentant al unei multimi mai mici sau mai mari de oameni, reprezentant al unui crez sau al unei ratiuni care tinde sa devina coplesitoare pentru cei din jur, despre femeia din fata ta, te reduci la doi pasi esentiali in orice directie, inainte spre milimetrul care iti aduce fericirea deplina si vitalul zambet, respiratia calda si obrajii ei reci, inapoi, cu fruntea intre propriile-ti palme razand precum nebunii, doar ca sa o auzi strigand “Vino aici”. Scurtcircuit pentru ca se produce ruptura mai intai, intre spatiu si timp si mai apoi intre senzorii unei minti luminate de toata intelepciunea alergata pana atunci, si senzorii nevazuti, nedescoperiti sau adormiti complet pana in acel moment, ramanand in aer prin parfumul ei. Ca la final sa uneasca. Toti suntem compusi din atomi, dar aceeasi atomi isi cauta antimateria sa poata genera la randul lor ceva. Iar cuvinte pot insirui in nestire..apropiindu-ma probabil de celebra trilogie Cairo, fara cuvinte pentru ca s-a umplut piata in Unirea strigatelor:)
Care e legatura intre cele doua planuri? aparent nici una, dar intreaga pleiada de trairi, cum spuneam si ieri seara, leaga si dezleaga, se incheie si da drumul unui alt val, mergand in aceeasi idee a unui grafic de cardiolog, legat doar de linia verde.a vietii. Daca extazul de copil al unei victorii politice adusa in punctul victoriei unei generatii s-a destramat pentru ca matematica a tradat iar penalty-ul a fost transformat, la fel agonia unei dimineti aducatoare de zambete s-a transformat in victoria unui presedinte.
Buna Dimineata Soare, oriunde te-ai afla.
:) a zis,
ianuarie 14, 2010 la 4:05 pm
Niciun scurtcircuit, niciun fulger..:) Si piata.. nu mai e plina de strigate…:) …Doar de soaptele lor..:)