Dilema-piramidala's Blog

“refresh”

decembrie 11, 2009 at 2:47 am (Uncategorized)

Nu am facut asta de cel putin 100 de zile, parca uitasem ce inseamna literele si parca vedeam tot mai in ceata modul in care se leaga una de alta incercand sa construiasca o linie coerenta la orice act al zilelor intr-un firesc obositor probabil.

De la ultimele randuri au trecut zeci de trairi si sute de momente de la extazul complet pana spre culmile disperarii, de la ratiunea ce imi juca feste la analiza chirurgului pregatit sa taie o mana ce nu mai reactioneaza la stimulii veniti din intelect, toate in schimb au creat o alta pagina incarcata de nerasfoit pentru moment, si nu de teama, ci pentru simplu fapt ca ar produce o autoanaliza aproape de angoasa.

Sunt atat de multe despre care as vrea sa scriu, dar acesta sper sa fie doar inceputul vechii traditii de a insirui trairile in fata unui monitor, intr-un mod uneori alambicat, alteori simplu la fel cum spuneam acum nu mai departe de  24 de ore ca imi plac Intrebarile si raspunsurile simple, chiar daca propria-mi viata e una suficient de complicata probabil pentru a fi inchisa in o intrebare cu un raspuns simplu, si nu dintr-o grandomanie extravaganta, ci pur si simplu pentru ca fiecare strada aduce o alta, iar mai tarziu candva duce spre infinitul marii. E momentul in care imi aduc aminte cat de aproape imi era Venezia si pustiul tacut al marii. Analiza rationala a emotiilor simple spuneam pe atunci.

La fiecare ciclu existential incheiat propun cate o remaniere, la fel cum o astept pe cea a guvernului in acest moment pentru a vedea daca mi-am jucat careul de asi prost, sau generatia tanara si cu sangele cald inca mai poate schimba ceva,  la fiecare ciclu existentia incheiatl propun cate o noua masca spre a marca linia dintre capatul de pod si orice ar insemna necunoscutul in care incep sa alunec agale, la fiecare ciclu existentia incheiat propun o noua strategie de a cunoaste oameni. De data asta include si propriul meu antrenament spre ceea ce numea un bun prieten al meu, talentul Logos-ului.

Dar indiferent de toate randurile si gandurile ascutite, ramane zambetul ei atat de frumos, energia pe care o lasa ca unica insiruire constanta de senzatii ce ma ingheata cu picioarele pe pamant, ca orice s-ar intampla ramane o cafia de buna dimineata si ritmurile aceluias “One Love”.

Asta ca sa nu deleg atributiile in doua directii care defapt se intrepatrund, viata asta blestemata inchisa intr-un singur cuvant, “Politichie”, si lucrul esential fara de care nici Imperatorul Caesar nu ar fi putut urca pe treptele Senatului, zambetul femeii dragi.

Oricum ar fi nu exista capat de linie fara intreaga pleiada de sentimente ce definesc un caracter. Bun sau rau, stau in continuare in picioare pe o craca gata sa se prabuseasca adulmecand ceata.

Nu cred ca are o logica nimic din ce am scris, dar e doar partea de Intro a ceea ce va urma, cum spuneam candva, acuzarea la procesele lor de constiinta.

Buna Dimineata Soare.