“Scamele”
Au trecut o serie de zile de la o discutie antagonista extrem de interesanta , care a reusit sa ma arunce intr-un ring in care corzile se jucau cu propria mea scara de valori , iar asta nu pentru ca as fi vreodata de clintit , ci pur si simplu ca enuntarea “Valorilor” importante pentru mine, s-a trezit fata in fata cu acceptarea realitatii sociale care imi deseneaza viata secunda cu secunda si om cu om.
Oriunde ma intorc , oriunde ajung , vad cercuri , vad grupuri sau palcuri de suflete , care de cele mai multe ori in cercurile lor au cate un numitor comun , o pasiune sau o calitate comuna , pe care o impart in dorinta lor de a se forma ca o forta suficient de puternica incat sa marcheze propriul teritoriu intr-o societata din ce in ce mai insetata de sange. De sangele celui de langa , de sangele ce curge prin venele grupurilor iesite din circuit sau prea slabe pentru a marca irevocabil parcursul pe care varfurile elitiste incearca sa le conduca precum un buldozer intr-un magazin de portelanuri.
Cand vorbesc de adunarile comune ma gandesc la tot ce reprezinta fiecare individ in parte cand il priveste pe cel de langa el si spune “Avem o ocupatie comuna, asa-i ca si tu asculti Rep?” , cand vorbesc de grupuri compacte reprezentate de oameni ce impart aceeasi masa incercand sa stabileasca daca a fost penalty sau nu , poarta aceleasi fulare, vad aceleasi tricouri largi sau camasi frumos brodate cu un singur jucator de Polo in piept. A cauta sa definesti un grup nu trebuie decat sa le gasesti punctul comun , pe care il cultiva prin tot ceea ce reprezinta ei , atat ca psihologie a multimilor si a manierei de actiune cat si prin atitudinea in ceea ce priveste grupurile ce ii inconjoara. A cauta sa definesti un membru al oricarui grup , ar deveni practic imposibil daca nu i-ai putea identifica apartenenta la respectivul grup prin tot ceea ce respira sau transpira , intelectual, social , ca nevoie sau posibilitate de exprimare.
Acestea sunt concepte simple , pe care le vedem zi de zi in jurul nostru, dar in urma discutiei despre care aminteam mai sus ma trezisem in situatia cel putin caraghioasa in care sustineam ca pentru a purta pe tine precum o haina o cultura apartinand unui intreg val social , construita cu serioase sacrificii , trebuie sa ii respecti portul , sa ii respecti atitudinea transmisa de intelegerea acelei culturi , sa ii exprimi celui din fata ta prin fiecare por varfurile de lance creative, expresive si invataturile ce iti conduc viata , ca parte integrata a acelei culturi. Trezindu-ma in ipostaza de a critica , sau cel putin a privi cu ochi neprimitori un individ ce se asociaza cu lamele taioase si serioase ale acelei culturi, dar care in viata normala practic reneaga orice asociere cu grupul respectiv.
Pentru ca mai apoi , in incercarea de a crea o punte intre grupuri, unul de subcultura, altul elitist, scolit si responsabil de evolutia intregului format din milioanele de grupuri ale societatii, sa fiu cel mai drept aparator al valorilor reale pe care cele doua grupuri le impart. Meritocratia atat de dezbatuta sub toate lupele vazute si nevazute de ochii mintii indivizilor politici, competenta unui individ si expertiza in arta politicului, genialitatea manifestata prin viteza de reactie si transmiterea de valori reale in fiecare moment, arta discursului si credibilitatea , toate fiind parte integrata in ambele, evident imbracand o patura de o alta culoare. Dar conflictul apare precum doua scame, de ce una nu o poate accepta, in ciuda realitatilor evidente reprezentate de un individ care inglobeaza toate calitatile, pe cealalalta? de ce nu se pot imbina ele aproape perfect cand se construiesc, cel putin in teorie, pe aceeasi stalpi solizi si purtati pe umerii unui titan? la tribuna nu esti acceptat decat spanzurat? de cravata? sau pe scena porti credibilitatea doar in pantalonii largi?
Dar senzatia mea ramanea aceeasi, scamele, detaliile amandoura, apar si pe pardesiul inteleptului dornic de putere, la fel cum pe geaca cu gluga se agata scamele din cartier.
Raspunsul a venit printr-un exemplu real, care desi pare banal in “Incredibilul” sau, nu face decat sa adanceasca si mai rau granita dintre semeni, spunand asa: Un profesor doctor in Razboaie Psihologice, poate una dintre cele mai dificile laturi experimentale ale strategiei militare, Colonel plin, ajuns la pensie, un individ ce nu are nevoie de nici o prezentare in cercurile inalte si al carui dosar vorbeste si poate scrie pagini de istorie fara nevoia vreunui narator, prin experienta si zecile de oameni ce i-au trecut prin fata pentru a fi instruiti, un colos, cum poate fi judecat dupa Paltonul pe care-l poarta? pentru simplul fapt ca era necuratat, nu poate fi prezentat in fata unui grup al caror pagini citite probabil nu insumeaza paginile scrise de acest distins domn? “Tu nu ai vazut cum arata paltonul ala cu scame pe el? cum poate intra in biroul Domnului Prim Ministru imbracat asa? Haide dom`le ca nu avem vreme de prostii”. Nu era vorba decat de a face o prezentare si atat, pentru sustinerea evolutiei strategiei militare.
O insulta adusa oricarui esafod pe care se ridica valorile? sau pur si simplu exemplul firesc al separarii gloatelor? intre imagine si valoare?
“Te atac direct sau pe flancuri/A-mi sta in drum e ca si cum te-ai apara cu scutu de tancuri”
